img="twilight_book_cover.jpg" alt="twilight">[/img]

Acum vreo trei luni, am nimerit din greseala la o prietena, care se uita la TWILIGHT, si astfel am fost ”muscata” de microb...La vremea aceea nu stiam ca e facut de fapt dupa o carte, si mai ales, o serie de 5 volume!
Astfel, am inceput sa fac cercetari...si sa fac rost de primul volum!eram foarte entuziasmata ca cele 5 volume ma vor tine ocupata un timp! am devorat fara pauze primul volum, intrand cu totul in imaginarul sau! pana sa-l termin am observat ca toata lumea incepuse sa vorbeasca de TWILIGHT...ce se intamplase?devenise un fenomen peste noapte? un nou Harry Potter? dezamagita, si bombardata de peste tot cu ”twilight-izari”, am decis sa las balta cartile, ar fi fost mai atragatoare daca ar fi ramas in anonimatul stigmatizat al catorva fani:-j..
Dar, intr-o zi am observat ca toata scoala dansa pe ritmurile cartii si ale filmului...in clasa, aveam o puzderie de ”fane” twilight...se citea non-stop, se faceau schimburi, se comenta, se ajungea la certuri si la replici de genu : ”nimeni nu zice ca tre sa citim numa carti bune”, sau ”e cea mai TARE carte!” si astfel, nu am putut face fata tentatiei...
Da, am citit si voi citi si restul cartilor, numai de curiozitate, nu mai e placerea, si nici farmecul de la inceputuri, cand totul era in limite normale...atunci cand nu devenise ditamai fenomenul globalizat! politica americana a mediatizarilor e prea agasanta in astfel de situatii, intr-atat e dusa la extreme, incat iti vine sa o lasi balta, doar ca sa nu devii marioneta unei uniformizari controlate..[
Irina

E destul de patetica situatia deocamdata pentru mine...e vacanta si eu, ca un tocilar, soarece de biblioteca imi petrec ziua...la biblioteca. Sala de lectura a ramas singurul loc in care mai pot invata cat de cat. Pentru ca acasa nu pot. Sunt prea multe tentatii, ispite: patul ca sa dorm, descopar ca hainele din dulap sunt deranjate, ca mai bine spal vasele, sau merg la magazin decat sa invat...sau mai bine petrec timpul pe internet. Asa ca sala de lectura este solutia, unde tocmai prin atmosfera ei ma indeamna sa invat. Cand vad atata lume in jur ca invata, eu nu pot sa pierd timpul...
Tot ce ma deranjeaza insa, si nu sunt singura este grupul de batrani trecuti de timp care fosnesc ziarele si vorbesc tare sa ii auda toata sala...astia sunt o pacoste si o exceptie de la regula cum ca tinerii ar fo galagiosi.

Lavi